Forma prețului
Pentru consultantul care își păstrează propriul model financiar și are deja nivelul.
Nu redistribuim date de piață — prețul realizat e al ENTSO-E, cursul e al BNR,
iar spread-urile de stocare le publicăm deja gratuit, integral.
Ce n-are nimeni și producem noi e forma: prețul captat și value factor pe
tehnologie și zonă, profilul de canibalizare pe orizont. Nu transferăm datele, ci rezultatul
calculat din ele — intrările sunt publice oricum, iar noi le atribuim. Nivelul se cumpără
de la Aurora sau AleaSoft; forma nu se cumpără de nicăieri.
Nu se vinde până când acoperirea publicată nu atinge ținta pe seriile vândute. Nu e o
chestiune de calendar, e una de calibrare. Iar datele de decontare ale unui client nu
intră niciodată aici — sunt ale lui, și au pragul lor, la 15 parcuri.
Operare
Prognoză și suport de nominalizare, per MW instalat. Rulează în paralel și fără
efect: modelul scrie ce ar fi propus, într-un jurnal — nu depune nimic, zero
risc operațional. Nu publicăm un preț pentru ceva ce încă nu am demonstrat.
Ce știm până acum, măsurat: pe 16 luni de backtest, efectul a ieșit între
−8.209 și +30.169 lei — un interval care traversează zero. Regula pe care o
respectăm e că pragul de decizie se scrie înainte de rulare, nu după rezultat;
pragul acela nu e încă scris, și o spunem în loc să lăsăm impresia că există.
Și există o poartă înaintea măsurătorii, pe care măsurătoarea singură n-o poate
sări: pârghia care a produs cel mai mare câștig în backtest cere producția parcului
aproape la zi. În operare, ea vine din nota lunară — în medie la 46 de zile. Până
când parcul are o sursă de producție aproape în timp real, câștigul din backtest nu e
realizabil, iar o măsurătoare făcută acum ar evalua un sistem cu pârghia principală
oprită.