Cât de des ține banda

D+1 și D+2 nu sunt același lucru

D+1 se produce după închiderea licitației pentru mâine — prețul day-ahead e deja stabilit, deci e validare, nu decizie. D+2 se emite când licitația pentru poimâine nu s-a ținut încă: e predicția pe care se operează efectiv. Când cele două diferă, D+2 e cifra care contează, și e cea mai greu de nimerit.

Ce nu ține încă

Banda D+2 acoperă sub ținta de 80% pe Bulgaria (BG), 61,9%, Grecia (GR), 36,8%, Ungaria (HU), 46,5% și România (RO), 67,0% — dar cifra totală ascunde o problemă mai precisă decât „prea îngustă”, și o spunem ca atare. Descompusă pe ore, pe 45 de zile, ratarea nu e simetrică: seara, banda ratează aproape numai în sus (ora 18, România: 26,7% din sloturi peste P90, față de 10% așteptat), iar marginea de jos nu prinde nimic — la orele 21 și 22, 0,0% din prețuri au căzut sub P10, unde definiția cere 10%. La amiază e invers: ambele margini ratează, deci acolo banda chiar e prea strâmtă.

Contează fiindcă schimbă reparația. Corecția de azi adaugă aceeași cantitate în ambele părți; la orele de seară, tot ce se adaugă jos e irosit, iar sus rămâne prea puțin. O bandă mai largă ar înrăutăți raportul, nu l-ar repara. Lucrăm la o corecție care calibrează cele două margini separat, pe oră. Până atunci: cine dimensionează risc pe P10–P90 la D+2 subestimează coada de sus la orele de vârf, și plătește pentru o coadă de jos care nu se materializează noaptea.

Una dintre ele stă sub țintă din alt motiv decât celelalte, și merită spus: în Grecia (GR), regenerabilul acoperă în medie 53,7% din consum, față de 22,1% pe restul zonelor. Modelul se sprijină pe residual load — consumul minus regenerabilul — iar la penetrarea asta el devine diferența dintre două numere mari: aceeași eroare absolută în intrări dă o eroare relativă mult mai mare în ieșire. În 15,7% din sloturi regenerabilul chiar depășește consumul prognozat, deci residual load e negativ — un regim pe care istoricul de antrenare aproape nu-l conține (în RO, 0,4%). Nu e o problemă de reglaj, e o proprietate a intrării; de aceea nu o reparăm cu o recalibrare și nu o ascundem până o reparăm.

Acoperirea, lună de lună

Tot istoricul punctat, fără perioade scoase. Februarie 2026 e în grafic exact ca iulie: dacă publici doar lunile bune, n-ai publicat un track record.

Prognoze înghețate

Fiecare rând de aici a fost înghețat în bază înainte să se știe răspunsul, apoi punctat când a apărut prețul realizat. Nimeni nu le mai poate atinge — nici noi. Asta e dovada pe care o susține pagina.

P50→P90 și P10→P50 sunt cele două margini ale benzii, fiecare ca procent din prețul mediu al perioadei. Stau lângă acoperire fiindcă acoperirea singură se poate crește oricând lățind banda — una destul de largă acoperă 100% și nu spune nimic. Și stau separat, nu însumate: când ratarea e într-o singură direcție, corecția potrivită mișcă o singură margine. Pe o cifră totală, reparația țintită și lățirea comodă arată identic. Aici se vede care s-a mișcat. Un „—” înseamnă că ediția respectivă e dinaintea măsurării pe margini; nu o completăm retroactiv acolo unde n-o putem recalcula.

Seriile marcate „eșantion subțire” au sub 60 zile punctate. Le publicăm fiindcă există, nu fiindcă susțin o concluzie.

Validare, nu prognoză

Aceleași zile, dar prognoza a fost emisă seara, după închiderea licitației — când prețul zilei următoare era deja publicat. Nu se putea tranzacționa pe ea, și n-o numim prognoză. E util să știi cât de bine prinde modelul o zi pe care o are deja aproape sub ochi, dar e o întrebare despre model, nu un instrument.

Și cum s-ar fi comportat pe istoric

Reconstrucție: pentru fiecare zi din trecut, un model antrenat strict pe zilele dinaintea ei, comparat cu prețul realizat. Antrenarea e cauzală — dar intrările nu sunt, și asta schimbă cum trebuie citită cifra. Modelul citește vremea din baza noastră, iar acolo arhiva meteo realizată a înlocuit, între timp, prognoza disponibilă atunci. Reconstrucția „prognozează” deci o zi a cărei vreme o cunoaște.

Cât valorează avantajul, măsurat pe perechi: pentru fiecare serie de mai jos, exact zilele care au și prognoză înghețată, reconstruite acum și comparate una câte una. Nu e sezonul — perioada e identică prin construcție. Zilele în care prognoza înghețată a rulat pe alt model decât cel pe care îl alege reconstrucția azi sunt excluse, nu amestecate.

Măsurat la 2026-08-28. Se recalculează când seria crește; nu se scrie de mână.

Cele două coloane din dreapta se citesc împreună. Când avantajul mediu e pozitiv, dar reconstrucția acoperă mai bine în mai puțin de jumătate din zile, avantajul stă în câteva zile, nu în comportamentul obișnuit — iar media, singură, ar spune altceva. O parte din diferență vine și din cod, fiindcă prognozele înghețate au rulat cu versiunea de atunci; nu putem încă separa cele două cauze, și nu pretindem că putem.

Concluzia, spusă simplu: cifra de mai jos nu prezice unde va ajunge produsul. Rămâne publicată fiindcă e singura măsurătoare care acoperă un an întreg — inclusiv februarie 2026, cea mai proastă lună din tot jurnalul — și fiindcă un backtest ascuns e mai rău decât unul explicat. Nu se compară rând cu rând cu tabelele de sus.

Cum se măsoară

• Adevărul e prețul spot al fiecărei piețe, raportat pe ENTSO-E Transparency Platform, în valuta pieței; pentru România, convertit în RON la cursul oficial BNR. Nu comparăm prognoza cu altă prognoză.
• Acoperirea e fracțiunea de intervale de 15 minute în care prețul realizat a căzut între P10 și P90. Ținta prin construcție e 80%.
• rMAE e eroarea absolută medie pe P50, raportată la prețul mediu realizat al zilei. Un rMAE mare pe o lună cu prețuri mici nu înseamnă neapărat o lună proastă.
• Modelul se re-antrenează de la zero în fiecare zi, fără greutăți acumulate. Nu există un moment în care „modelul a fost calibrat”; există doar comportamentul lui, zi după zi.